Ţestoasa de apă cu tâmple roşii

Ţestoasa de apă cu tâmple roşii este cunoscută în engleză ca „Red eared slider”.

Descriere

    Ţestoasa de apă cu tâmple roşii este probabil cea mai cunoscută şi recunoscută dintre ţestoase. Este o ţestoasă de mărime medie cu o carapace de culoare verde închis, plastron (partea de sub) de culoare galbenă, picioare verzi cu dungi galbene subţiri şi un cap verde cu nişte dungi roşii în spatele ochilor.

Numele ei ştiinţific este Trachemys scripta elegans, nu o confundaţi cu Trachemys scripta scripta care are tâmplele galbene, nu roşii.

    Ţestoasele cu tâmple roşii au fost odată foarte populare ca animale de casă pentru copii până când s-a descoperit că unele dintre ele poartă salmonela. În SUA este ilegală vânzarea acestor ţestoase dacă sunt mai mici de 10 cm în diametru.

Istorie

    În privinţa ţestoaselor există dezacorduri şi dispute. În 1999, biologii moleculari au descoperit dovezi că crocodilienii şi ţestoasele se află la baza arborelui (Rieppel and Hedges SB, 1999). Se estimează originea lor ca fiind în Triasic, perioadă de origine pentru majoritatea reptilelor în viaţă. Estimările indică că ţestoasele au deviat din crocodilieni acum 207 de milioane de ani (Rieppel and Hedges 1999). Vedeţi imaginea care arată diferenţele dintre rezultatele filogeniei moleculare şi cele ale filogeniei tradiţionale.

Viaţă

    Ţestoasele cu tâmple roşii sunt cele mai comune ţestoase ale Texasului. Numele lor în engleză („red ear slider”) provine de la dunga roşie din spatele ochilor şi de la obiceiul lor de a aluneca („slide” în engleză) de pe pietre şi buşteni în apă când sunt speriate. Ţestoasele mai înaintate în vârstă sunt adesea acoperite cu alge.

    Pot supravieţui 40 de ani în sălbăticie, dar majoritatea trăiesc până la 30 de ani. Aproximativ 70% mor în ouă. Oposumii, sconcşii şi vulpile prădează ouăle. După ce ajung la maturitate, sunt apăraţi de majoritatea prădătorilor. Oamenii exploatează aceste ţestoase ca hrană şi animal de companie.

    Ţestoasele cu tâmple roşii au sânge rece şi petrec ore întregi stând la soare pe pietre şi buşteni. Dacă nu sunt destule pietre sau buşteni pentru toate, ele se vor sui una peste alta. Se îngroapă în pământ moale sau nămol în timpul iernii pentru a scăpa de frig. Când populaţia creşte prea mult, ele pornesc pe uscat în căutarea unor alte ape şi mâncare.

    Mănâncă plante acvatice, peşti mici şi materiale descompuse. În sălbăticie, ţestoasele tinere tind să mănânce 70% materie animală şi 30% plante, dar adulţii mănâncă 90% plante şi 10% materie animală. Ţestoasele sunt omnivore, adică mănâncă şi substanţe vegetale şi animale, în general mănâncă insecte acvatice, melci, peşti, crustacei, moluşte şi diferite plante

    În captivitate pot fi hrănite de asemenea cu orice, dar printre felurile preferate de mâncare se numără inima de vită (crudă, tăiată în bucăţi pe care să le poată înghiţi odată), sau inimă de vită uscată, care se găseşte la magazine de specialitate şi ouăle de furnică.

    Masculii sunt mai mici ca femelele dar au gheare mai lungi care sunt folosite la curtare şi împerechere.

    Curtarea implică un dans unic unde masculul se apropie de femelă din faţă, îşi întinde membrele din faţă şi vibrează ghearele lor pe capul sau gâtul femelei. Femela va continua să înoate spre el în timp ce masculul continuă acest lucru până când femela este receptivă şi coboară spre fund pentru împerechere. Împerecherea se face de obicei din martie până în iulie.

    Femelele îşi lasă ouăle în găuri săpate de ele şi pleacă. Ţestoasele nou născute trebuie să aibă grijă de ele din momentul naşterii.

    Femela poate oua până la de trei ori pe an, de la 4 până la 19 ouă într-o gaură de pe uscat. Îngropând ouăle, le oferă protecţie contra prădătorilor şi incubare la temperatura solului. Ouăle vor sta de la 60 până la 75 de zile, de obicei din iulie până în septembrie, dar pot petrece şi lunile de iarnă până în primăvară. Puii de ţestoasă ies din ou cu ajutorul unei caruncule care dispare la scurt timp după ce ies din ou.

    Maturitatea este atinsă la masculi la 3-5 ani iar la femele la 5-7 ani.

    Carapacea ţestoasei nu este altceva decât totalitatea coastelor unite şi acoperite cu un strat subţire de piele. Fiecare coastă este formată din piese asemănătoare unui puzzle care cresc la capete. Acest lucru îi permite creşterea.

    Masculii maturi au gheare lungi la picioarele din faţă pe care le folosesc pentru a curta femelele. Masculul înoată înapoi în faţa femelei şi îşi foloseşte ghearele din faţă pentru a le vibra pe gâtul femelei.

    Ţestoasele cu tâmple roşii au vederea foarte bună, un auz foarte slab, dar sunt foarte sensibile la vibraţii, lucru care face destul de greu să fie surprinse. Chiar numele lor provine din faptul că sunt foarte agile în a aluneca pe roci, buşteni sau maluri dacă pericolul se apropie.

    Ţestoasele comunică în general prin atingeri şi vibraţii. Dorm noaptea în apă, de obicei odihnindu-se pe fundul apei sau plutind la suprafaţă, folosindu-şi aerul adunat în gât ca să le ajute să plutească. Ţestoasele devin inactive la temperaturi sub 10 °C. Hibernează sub apă, sub mal sau buturugi goale.

Habitat

    Aceste ţestoase sunt de origine din America de Nord, zona văii râului Mississippi, Virginia, de la vest de Illinois către Kansas şi Oklahoma şi sudul Golfului Mexic, dar au fost răspândite în toată lumea ca un animal ieftin de companie. Preferă apele liniştite cu un fund nămolos şi vegetaţie abundentă, dar sunt rareori găsite şi în ape curgătoare. Pot fi văzute des încălzindu-se la soare pe roci, buşteni sau vegetaţie.

Distribuţie

    Distribuţia lor se întinde din Indiana până în New Mexico în jos prin Texas până în Golful Mexico.

Diferenţe între sexe

Masculii sunt mai mici decât femelele.
Ghearele din faţă ale masculilor sunt mai lungi decât ale femelelor.
Anusul este de obicei sub nivelul carapacei la femelă, iar la mascul în afară.
Coada este mai lungă la masculi.
Masculii au o uşoară concavitate pe partea de sub ele a carapacei (pe „burtă”) pentru a putea urca pe femelă la împerechere.

    Toate aceste observaţii sunt prezente doar când ajung la peste ~6cm lungime. Un test sigur se poate face cu ultrasunete, întrucât ţestoasele îşi ţin organele genitale în interior în afara momentului împerecherii.

Altele

    În multe istorisiri native americane, pământul pe care trăiau oamenii era spatele unei mari ţestoase plutind într-o mare întindere de apă. Ţestoasele erau considerate sacre şi nu erau niciodată ucise. Cele 13 piese de pe carapacea unor ţestoase reprezentau cele 13 luni ale anului.

Ţestoasele mele: Cayla, Chi şi Elek

Comparaţie între filogenia tradiţională şi cea moleculară